Sfantul Eduard- Regele Angliei- Exemplu de tarie a credintei si de pastorire spirituala!

Coroana Sfântului Eduard este piesa centrală a Bijuteriilor Coroanei Regatului Unit . Numită după Sfântul Eduard .Confesorul, a fost folosită în mod tradițional pentru a încorona monarhii englezi și britanici.

Eduard este numit Confesorul, deoarece a trăit o viață de sfânt, dar care nu a fost martir.

Numele personal Eduard este un cuvânt compus din două elemente ale limbii anglosaxone: ead care înseamnă „bogăţie”, şi weard care înseamnă „apărare, apărător”, împreună au sensul de: „om care-şi apără averea, bogăţiile”.

Înţelesul acestor nume ne aminteşte îndemnul Sfântului Duh: „Păzeşte-ţi inima, căci în ea se află izvoarele vieţii”

Se istoriseşte că spre sfârşitul vieţii sale a fost vizitat de un bătrân venerabil care i-a cerut ajutor în numele Sfântului Ioan Evanghelistul; deoarece regele nu avea nimic la îndemână în acel moment, şi-a scos din deget inelul şi l-a dat bătrânului cerşetor. Peste câteva zile s-au reîntors dintr-o călătorie la locurile sfinte doi englezi care au povestit cum s-au rătăcit pe cale şi un bătrân le-a ieşit înainte, le-a arătat drumul şi le-a dat un inel pe care să-l ducă regelui, spunându-le: „Eu sunt Ioan Evanghelistul; spuneţi slujitorului meu Eduard că peste şase luni voi veni la dânsul şi-l voi lua cu mine în cer”. De fapt, la 28 decembrie 1065, când s-a inaugurat solemn celebrul presbiteriu al Catedralei din Wesminster, Eduard nu a luat parte, fiind grav bolnav; peste câteva zile, la 5 ianuarie 1066, a încetat din viaţă, după o domnie de douăzeci şi trei de ani, şase luni şi douăzeci de zile, rămânând în amintirea poporului cu numele de Eduard Mărturisitorul.