Prăznuirea sa principală este la 18 martie s.v apoi 31 martie s.v. si 13 octombrie -Regele si Sf.Eduard din Anglia – Mucenic, făcător de minuni şi tămăduitor al patimei invidiei
Minuni şi vindecări miraculoase. Canonizarea regelui Edward ca sfînt al Bisericii Ortodoxe din Anglia
Prima minune s-a întîmplat chiar în noaptea în care Edward a murit, cînd femeia bătrînă şi oarbă, în a cărei colibă a fost lăsat trupul regelui, a început să vadă. Apoi, lîngă mormîntul regelui din Wareham a izvorît un izvor şi s-a auzit că mulţi oameni, care s-au rugat şi s-au îmbăiat în acea apă, s-au vindecat. Deoarece regelui Edward i s-a recunoscut sfinţenia, trupul lui a fost mutat cu mare ceremonie în 981 la mănăstirea din Shaftesbury, fondată de regele Alfred cel Mare. Vindecările au continuat chiar şi în timpul procesiunii, procesiune care a fost cea mai mare întîlnită în acea parte a Angliei.
În următorii 20 de ani, mormîntul lui Edward a fost cinstit şi vizitat de cei mai mulţi pelerini. În 20 iunie 1001 regele Ethelred, fratele vitreg al lui Edward, a ordonat ca trupul să fie aşezat într-o raclă şi să fie depus în mănăstirea Shaftesbury. În proclamaţia pe care a citit-o, regele Ethelred s-a referit la Edward ca la un sfînt “căruia Dumnezeu i-a rînduit să fie cinstit în zilele noastre, prin multe semne de virtute, după ce sîngele i-a fost vărsat”. În 1008, Alphege, arhiepiscopul din Canterbury, care, mai tîrziu, a suferit la rîndu-i martiriul, l-a canonizat oficial pe sfîntul Edward mucenicul în numele Bisericii din Anglia.
Mulţi pelerini au venit din toată Anglia şi de pe întreg continentul european la mormîntul sfîntului Edward, ca să îi cinstească sfintele moaşte. Şi mulţi s-au vindecat de bolile lor. Mănăstirea a devenit cunoscută ca Mănăstirea sfîntului Edward. Chiar oraşul Shaftesbury a fost numit “Edwardstowe” mai mulţi ani la rînd. Pînă la desfiinţarea mănăstirilor în secolul 16, sfîntul mucenic Edward a fost cunoscut în toată ţara şi cinstit de creştinii de pretutindeni.
Regele Ethelred a domnit timp de 38 de ani şi a murit în anul 1016. A doua lui soţie, Emma din Normandia, i-a născut un copil, pe care l-au numit Edward şi care a devenit ultimul descendent din dinastia lui Alfred cel Mare, care să fie încoronat rege al Angliei. Sfîntul Dunstan nu s-a amestecat niciodată în domnia lui Ethelred, ci s-a concentrat asupra turmei sale. A murit în 988, în acelaşi an în care, în cealaltă parte a Europei s-a născut creştinismul, odată cu Botezul prinţului Vladimir din Kiev şi, simbolic, odată cu încreştinarea Rusiei. Şi ce credeţi că s-a întîmplat cu fosta regină Aelfreda, care fusese implicată în moartea fiului ei vitreg – oaspete şi rege – în acea zi de primăvară a anului 979? În timpul domniei fiului ei nu s-a bucurat de viaţa regală, ce i se cuvenea unei regine mamă, ci cu aparentă pocăinţă, a fondat două mănăstiri, una în Amesbury şi alta în Wherwell, unde a şi murit, ca o biată monahie, în 999.

Dimensiune A4

Dimensiune A4

Dimensiune A4

Dimensiune A4
THEODOROS ART SRL
ceraselaciuca@gmail.com
0761040129